Etapele:
A. Definirea problemei – primul pas intr-o evaluare este formularea clara a obiectului si scopului raportului pe care-l va realiza evaluatorul(echipa de evaluare). Aceasta etapa va preciza clar, atat pentru evaluator cat si, la fel de important, pentru client bazele si limitele evaluarii si va elimina orice neclaritate in legatura cu speta respectiva:
a. Identificarea intreprinderii evaluate - aceasta presupune stabilirea coordonatelor firmei ce va face obiectul evaluarii: denumirea, forma de proprietate, sediul social, ramura de activitate, proprietarii, managementul etc.
b. Identificarea pachetului de actiuni evaluat - se va stabili exact proprietatea evaluata si proprietarul acelui pachet de actiuni. De asemenea, se va avea in vedere marketabilitate proprietatii evaluate, orice restrictie cu privire la tranzactionarea respectivei proprietati(drept de preemtiune, acorduri de necompetitie, orice acorduri speciale).
c. Scopul evaluarii, clientul si destinatarul raportului - utilizarea se refera la modul in care un client foloseste informatiile din raportul de evaluare. Tot in cadrul acestui punct va fi prezentat clientul si destinatarul raportului de evaluare.
d. Definirea valorii estimate - scopul procesului de evaluare este acela de a estima valoarea dreptului de proprietate asupra unei parti din capitalul unei intreprinderi sau asupra intregului capital. Prezentarea scrisa a valorii estimate explica informatiile selectate si modul lor de analiza, sustine logica si credibilitatea valorii finale.
e. Data evaluarii si data raportului de evaluare - importanta datei evaluarii consta in faptul ca valoarea este estimata la un anumit moment de timp p/u care ea este valabila.
f. Ipoteze si conditiile limitative - acestea se include in raportul de evaluare pentru a proteja evaluatorul, a informa si clientul si alti utilizatori ai raportului de evaluare. Aceste ipoteze si conditii limitative definesc sfera responsabilitatii evaluatorului.
B. Diagnosticul intreprinderii. Prin diagnosticarea unei firme, in vederea evaluarii, se urmareste sintetic evidentierea a doi parametrii cheie: rentabilitatea si riscul. Diagnosticul furnizeaza informatiile necesare aprecierii situatei trecute si prezente, care constituie o baza pentru estimarea elementelor si variabilelor ‘cheie’ ce trebuie avute in vedere in cazul aplicarii diferitelor metode de evaluare. Diagnosticul poate fi structurat in:
1. Diagnosticul comercial – acesta vizeaza analiza pietei pe care opereaza intreprinderea. Obiectivul urmarit este estimarea pietei actuale si potentiale a intreprinderii si a pozitiei sale pe piata.
2. Diagnosticul juridic – are drept scop analiza aspectelor legale privind activitatea firmei evaluate.
3. Diagnosticul operational – presupune o analiza detaliata a factorilor tehnici de productie, a tehnologiilor de fabricatie a produselor, precum si a organizarii productiei si a muncii.
4. Diagnosticul resurselor umane si a managementului – are in vedere cunoasterea de catre evaluator a resurselor umane din punct de vedere al evolutiei, structurii, comportamentului si eficientei utilizarii lor, precum si prezentarea si analiza echipei de conducere a intreprinderii.
5. Diagnosticul financiar – presupune aprecierea performantelor realizate si a riscurilor inerte in activitatea #rii, ajustarea situatiilor financiare istorice pentru a estima abilitatile intreprinderii de a genera fluxuri de venit pentru furnizorii precum si compararea cu intreprinderi similare pentru a stabili parametrii de risc, rentabilitate si de valoare;
C. Aplicarea abordarilor:
1) Abordarea pe baza de active (patrimoniala) – se bazeaza in mod esential pe principiul substitutiei care spune ca un activ nu valoreaza mai mult decat costul de inlocuire al tuturor partilor sale componente. In cadrul acestei abordari evaluatorul va corecta bilantul care reflecta valori contabile(influentate in mare masura de costul istoric) cu un bilant care reflecta pentru toate activele(atat corporale cat si necorporale) si toate datoriile, valoarea lor de piata sau o alta valoare corespunzatoare (adecvata). Se presupune utilizarea de 2 metode:
Ø M.activului net corectat = Val de piata a A nete – Datorii;
Ø M.activului net de lichidare – se aplica numai in cazurile de vinzare fortata a obiectului evaluari. Se aplica formula precedenta numai la pret de lichidare(mai mic ca cel de piata).
2) Abordarea pe baza de venit – se bazeaza in primul rand pe principiul anticiparii care afirma ca valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmeaza a fi generate de proprietatea detinuta. In abordarea pe baza de venit se estimeaza valoarea unei intreprinderi, prin determinarea valorii prezente a veniturilor anticipate. Cele doua metode uzuale ale abordarii prin venit sunt:
ü Capitalizarea profitului;
ü Actualizarea cash-flow-ul (sau a dividendelor) 
3) Abordarea prin comparatie - Atunci cand sunt disponibile mai multe tranzactii cu intreprinderi similare si relevante aceasta este poate cea mai buna abordare pentru a realiza o estimare credibila a valorii de piata. In abordarea prin comparatie, evaluatorul este pus in situatia de a aprecia gradul de similitudine intre firma evaluata si tranzactiile comparabile dar si diferentele intre acestea. Metodele utilizate:
o Compararea cu tranzactii de # similare sau tranzactii anterioare cu # evaluata(sub 50% actiuni);
o Analiza comparativa a vinzarilor(se utilizeaza p/u evaluarea a cca 100% actiuni);
o Metoda coeficientilor de ramura – metoda considerata consultativa, se utilizeaza in statele dezvoltate, ne permite sa ne orientam spre valoarea aproximativa a # pe piata. Este necesar un aparat statistic puternic cu mai multi ani de inregistrari p/u utilizarea acestei metode(Ex: 3 profituri brute trimestriale = pretul #).
D. Reconcilierea valorii si estimarea valorii finale – etapa finala a procesului de evaluare o reprezinta analiza sistemica a rezultatelor obtinute din aplicarea mai multor metode si stabilirea unei opinii in legatura cu valoarea finala. La aceasta etapa se vor revedea toate analizele precedente concluziile si supozitiile facute, se va analiza gradul de credibilitate si relevanta a tuturor informatiilor care au stat la baza aplicarii fiecarei metode, in final fiind propusa o singura valoare sau un interval de valori.
No comments:
Post a Comment