Specificul intreprinderii ca obiect al evaluarii

Unul din elementele specifice a # este ca ea reprezinta un sistem care poate fi vindut integral sau separat pe elemente.

In al 2-lea rind # este o marfa investitionala.

In al 3-lea rind utilitatea si necesitatea #rii depinde de procesele atit interne cit si externe.

Exista 2 conceptii de evaluarea a #rii: contabila(totalitatea activelor) si economica.

In procesul evaluarii aprecierii valorii se efectueaza in baza conceptului economic conform caruia: Valoarea = A#` + Anesesizabile`; ` - apreciate de piata.

Evaluatorii au afarut la sf sec XIX in UK din rindul surveyor. In ultimii ani apar divergente intre aspectele de evaluare, contabilitate si financiare, astfel in 1981 a aparut si in 1994 reorganizat – “Comitetul international de standartizare in evaluare”. In USA exista standardele sale de evaluare, in UE exista standardele sale.

Comitetul a elaborat standarde internationale de evaluare:

I. Standarde de baza:

· IVS 1 – valoarea de piata = baza de evaluare;

· IVS 2 – baza de evaluare ≠ baza de evaluare;

· IVS 3 – raportarea evaluarii.

II. Standarde de aplicare in evaluare:

o IVA 1 – evaluarea p/u raportarea financiarea;

o IVA 2 – evaluarea p/u garantarea imprumutului.

III. Standarde internationale de practica in evaluare:

§ GN 1 – evaluarea proprietatii imobiliare;

§ GN 2 – evaluarea p/u inchiriere;

§ GN 3 – evaluarea instalatiilor, masinilor si echipamentelor;

§ GN 4 – evaluarea Activelor Nemateriale;

§ GN 5 – evaluarea bunurilor mobile;

§ GN 6 – evaluarea #rii;

§ GN 7 – consideratii privind substantele periculoase si toxice;

§ GN 8 – cost de inlocuire net;

§ GN 9 – analiza fluxului de numerar actualizat p/u evaluarea de piata;

§ GN 10 – evaluarea proprietatii agricole;

§ GN 11 – verificarea evaluarii;

§ GN 12 – evaluarea proprietatii speciale comercializate;

§ GN 13 – evaluarea masiva p/u impozitarea proprietatii;

§ GN 14 – evaluarea proprietatii in ramurile extractive.

Necesitatea scopul evaluarii:

1) Operatiuni de achizitii, fuziuni, majorari de capital;

2) Evaluarea p/u listarea la bursa;

3) Exproprieri;

4) Suport in caz de litigii;

5) Dispute intre actionari;

6) Dispute intre soti;

7) Solicitarea institutiilor financiare;

8) In actiuni juridice cu scop patrimonial.

Scopul evaluarii consta in aprecierea unei anumite valori. In dependenta de destinatia evaluarii tipul valorii estimate este diferit.

Tipurile de valori si factorii care influenteaza valoarea

Valoarea de piata – suma estimata p/u care un activ ar putea fi schimbat la data evaluarii intre cumparator hotarit sa cumpere si un vinzator hotarit sa vinda intr-o tranzactie libera dupa un marketing adecvat, in care fiecare a actionat in cunostinta de cauza si fara constringere.

Valoarea de investitie – valoarea proprietatii p/u un anumit investitor, p/u o categorie de investitori sau p/u obiecte de investitie identificate. Valoarea de investitie se calculeaza prin actualizarea fluxului de venit anticipat de investitor din proprietatea evaluata.

Valoarea de utilizarea – se refera la valoarea cu care un anumit activ sau parte din # contribuie la valoarea afacerii din care face parte fara a se avea in vedere cea mai buna utilizare sau suma care s-ar obtine prin vinzarea acestora.

Valoarea de lichidare(vinzare fortata) – reprezinta suma ce poate fi obtinuta in mod rezonabil din vinzarea unei proprietati intr-un interval de timp prea mic p/u a indeplini conditiile din definitia valorii.

Valoarea p/u garantii bancare – include valoarea ipotecii etc. – reprezinta suma activului sau # utilizate p/u a garanta rambursarea creditului bancar.

Valoarea de asigurare – reprezinta valoarea unei proprietati ce face obiectul unui contract de asigurare.

Valoarea de impozitare – se bazeaza in general pe definitia si acceptiunea data in legislatia fiscala referitoare la taxele p/u proprietati.

Valoarea de recuperare – reprezinta valoarea unei proprietati vinduta, p/u materiale recuperabile si nu p/u utilizarea in continuare.

Valoarea speciala – reprezinta acel surplus de valoare, care poate fi aplicabil, mai degraba, unui anumit porprietar, unui potential cumparator sau utilizator al proprietatii, decit pietii in general.

Valoarea de inlocuire – reprezinta valoarea intreprinderii rezultata din suma preturilor de cumparare de pe pietile de ocazie a activelor #rii, asa cum se prezinta ele in privinta uzurii si a conditiilor de utilizare.

Valoarea de randament – valoarea # obtinuta ca suma actualizata a Cash Flow estimate pe toata durata de viata economica a #rii.

Valoarea mixta – reprezinta valoarea # bazata pe volumul de piata a activelor corporale plus valoarea necontabilizata a activelor necorporale.

Valoarea bursiera – reprezinta valoarea #rii obtinuta ca rezultat al produsului dintre profitul pe o actiune si coeficientul de capitalizare bursiera.

Factorii ce influenteaza asupra valorii:

I. Macroeconomici:

· Inflatia;

· Cursul valutar;

· Raprotul D-S;

· Pliticile si strategiile economice;

· Normativele ramurale etc.

II. Microeconomici:

§ Profitul generat de #;

§ Riscul afacerii;

§ Perioada de timp dintre momentul procurarii si capatarii profitului;

§ Nivelul de control asupra afacerii;

§ Lichiditatea #rii etc.

Principiile evaluarii

I. Principii bazate pe considerentele proprietarului:

· P.anticiparii – care ne sugereaza ca valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmeaza a fi generate de proprietatea detinuta;

· P.substitutiei – ne spune ca atunci cind pe piata sunt disponibile mai multe bunuri similare cu preturi diferite. Acel care are pretul mai mic se va vinde primul;

· P.utilitatii – cu cit # este capabila sa satisfaca mai deplin necesitatile proprietarului cu atit valoarea va fi mai mare.

II. Principii legate de exploatarea proprietatii:

o P.contributiei – valoarea unei componente a unei # depinde decit de mult contribuie aceasta la valoarea intregului sau de cit de mult reduce valoarea intregului absenta sa;

o P.productivitatii marginale – odata cu sporirea factorilor de productie sporesc cistigurile, sporul fiind mai mare decit chelt suportate, insa la atingerea unei limite sporul veniturilor incetineste dupa care incepe sa scada, la aceasta limita mentionata valoarea # va fi maximala;

o P.proportionolitatii – indica faptul ca venitul maxim(si valoarea maxima) poate fi atins in cazul asigurarii unor marimi optime ale factorilor de productie.

III. Principiile determinate de actiunea conjuncturii pietii:

§ P.corespunderii - # ce nu corespunde cerintelor pietii cu privire la calitate, tehnologii, nivelul veniturilor etc va avea o valoarea mai mica decit media in ramura respectiva;

§ P.represiei si progresiei – regresia valorii este generata de surplusul imbunatatirilor din punctul de vedere a pietii. Progresia valorii apare in urma existentei si functionarii obiectelor din vecinatate;

§ P.cererii si ofertei – pretul unie proprietati variaza direct dar nu neaparat proprotional cu D si invers, dar nu neaparat proportional cu S;

§ P.concurentii – ne spune ca daca se presupune o inviorare a luptei concurentiale valoarea afacerii va fi mai mica;

§ P.schimbarii – ne spune ca vaoarea #rii depinde de schimbarile macroeconomice existente la momentul evaluarii;

§ P.divizarii economice – ne spune ca drepturile patrimoniale tre divizate sau integrate in asa mod incit valoarea afacerii sa sporeasca;

§ P.utilizarii eficiente – valoarea maximala va fi capatata doar in cazul celei mai eficiente utilizari.

PROCESUL DE EVALUARE

Procesul de evaluare reprezinta o procedura sistematica utilizata pentru estima intr-o maniera credibila o anumita valoare a intreprinderii.

Etapele:

A. Definirea problemei – primul pas intr-o evaluare este formularea clara a obiectului si scopului raportului pe care-l va realiza evaluatorul(echipa de evaluare). Aceasta etapa va preciza clar, atat pentru evaluator cat si, la fel de important, pentru client bazele si limitele evaluarii si va elimina orice neclaritate in legatura cu speta respectiva:

a. Identificarea intreprinderii evaluate - aceasta presupune stabilirea coordonatelor firmei ce va face obiectul evaluarii: denumirea, forma de proprietate, sediul social, ramura de activitate, proprietarii, managementul etc.

b. Identificarea pachetului de actiuni evaluat - se va stabili exact proprietatea evaluata si proprietarul acelui pachet de actiuni. De asemenea, se va avea in vedere marketabilitate proprietatii evaluate, orice restrictie cu privire la tranzactionarea respectivei proprietati(drept de preemtiune, acorduri de necompetitie, orice acorduri speciale).

c. Scopul evaluarii, clientul si destinatarul raportului - utilizarea se refera la modul in care un client foloseste informatiile din raportul de evaluare. Tot in cadrul acestui punct va fi prezentat clientul si destinatarul raportului de evaluare.

d. Definirea valorii estimate - scopul procesului de evaluare este acela de a estima valoarea dreptului de proprietate asupra unei parti din capitalul unei intreprinderi sau asupra intregului capital. Prezentarea scrisa a valorii estimate explica informatiile selectate si modul lor de analiza, sustine logica si credibilitatea valorii finale.

e. Data evaluarii si data raportului de evaluare - importanta datei evaluarii consta in faptul ca valoarea este estimata la un anumit moment de timp p/u care ea este valabila.

f. Ipoteze si conditiile limitative - acestea se include in raportul de evaluare pentru a proteja evaluatorul, a informa si clientul si alti utilizatori ai raportului de evaluare. Aceste ipoteze si conditii limitative definesc sfera responsabilitatii evaluatorului.

B. Diagnosticul intreprinderii. Prin diagnosticarea unei firme, in vederea evaluarii, se urmareste sintetic evidentierea a doi parametrii cheie: rentabilitatea si riscul. Diagnosticul furnizeaza informatiile necesare aprecierii situatei trecute si prezente, care constituie o baza pentru estimarea elementelor si variabilelor ‘cheie’ ce trebuie avute in vedere in cazul aplicarii diferitelor metode de evaluare. Diagnosticul poate fi structurat in:

1. Diagnosticul comercial – acesta vizeaza analiza pietei pe care opereaza intreprinderea. Obiectivul urmarit este estimarea pietei actuale si potentiale a intreprinderii si a pozitiei sale pe piata.

2. Diagnosticul juridic – are drept scop analiza aspectelor legale privind activitatea firmei evaluate.

3. Diagnosticul operational – presupune o analiza detaliata a factorilor tehnici de productie, a tehnologiilor de fabricatie a produselor, precum si a organizarii productiei si a muncii.

4. Diagnosticul resurselor umane si a managementului – are in vedere cunoasterea de catre evaluator a resurselor umane din punct de vedere al evolutiei, structurii, comportamentului si eficientei utilizarii lor, precum si prezentarea si analiza echipei de conducere a intreprinderii.

5. Diagnosticul financiar – presupune aprecierea performantelor realizate si a riscurilor inerte in activitatea #rii, ajustarea situatiilor financiare istorice pentru a estima abilitatile intreprinderii de a genera fluxuri de venit pentru furnizorii precum si compararea cu intreprinderi similare pentru a stabili parametrii de risc, rentabilitate si de valoare;

C. Aplicarea abordarilor:

1) Abordarea pe baza de active (patrimoniala) – se bazeaza in mod esential pe principiul substitutiei care spune ca un activ nu valoreaza mai mult decat costul de inlocuire al tuturor partilor sale componente. In cadrul acestei abordari evaluatorul va corecta bilantul care reflecta valori contabile(influentate in mare masura de costul istoric) cu un bilant care reflecta pentru toate activele(atat corporale cat si necorporale) si toate datoriile, valoarea lor de piata sau o alta valoare corespunzatoare (adecvata). Se presupune utilizarea de 2 metode:

Ø M.activului net corectat = Val de piata a A nete – Datorii;

Ø M.activului net de lichidare – se aplica numai in cazurile de vinzare fortata a obiectului evaluari. Se aplica formula precedenta numai la pret de lichidare(mai mic ca cel de piata).

2) Abordarea pe baza de venit – se bazeaza in primul rand pe principiul anticiparii care afirma ca valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmeaza a fi generate de proprietatea detinuta. In abordarea pe baza de venit se estimeaza valoarea unei intreprinderi, prin determinarea valorii prezente a veniturilor anticipate. Cele doua metode uzuale ale abordarii prin venit sunt:

ü Capitalizarea profitului;

ü Actualizarea cash-flow-ul (sau a dividendelor)

3) Abordarea prin comparatie - Atunci cand sunt disponibile mai multe tranzactii cu intreprinderi similare si relevante aceasta este poate cea mai buna abordare pentru a realiza o estimare credibila a valorii de piata. In abordarea prin comparatie, evaluatorul este pus in situatia de a aprecia gradul de similitudine intre firma evaluata si tranzactiile comparabile dar si diferentele intre acestea. Metodele utilizate:

o Compararea cu tranzactii de # similare sau tranzactii anterioare cu # evaluata(sub 50% actiuni);

o Analiza comparativa a vinzarilor(se utilizeaza p/u evaluarea a cca 100% actiuni);

o Metoda coeficientilor de ramura – metoda considerata consultativa, se utilizeaza in statele dezvoltate, ne permite sa ne orientam spre valoarea aproximativa a # pe piata. Este necesar un aparat statistic puternic cu mai multi ani de inregistrari p/u utilizarea acestei metode(Ex: 3 profituri brute trimestriale = pretul #).

D. Reconcilierea valorii si estimarea valorii finale – etapa finala a procesului de evaluare o reprezinta analiza sistemica a rezultatelor obtinute din aplicarea mai multor metode si stabilirea unei opinii in legatura cu valoarea finala. La aceasta etapa se vor revedea toate analizele precedente concluziile si supozitiile facute, se va analiza gradul de credibilitate si relevanta a tuturor informatiilor care au stat la baza aplicarii fiecarei metode, in final fiind propusa o singura valoare sau un interval de valori.

Sistemul informational

In procesul evaluarii este necesara examinarea unui masiv informational complex care poate fi devizat vizavi de # evaluata in informatie externa si inf interna sau macro si micro.

In cadrul analizei macroec se examineaza nivelul inflatiei, riscul dezvoltarii ec, modificarea ratei dobinzii, fluctuatia cursului valutar, nivelul stabilitatii politice. Acesti factori cuprind un nivel de risc potential, adica in dependenta de modificarea lor #rea in conditii similare fie ca va capata profituri fie va suporta pierderi.

Riscul inflationist – repr riscul modificarii ritmului neprognozabil al cresterii preturilor. In procesul evaluarii el are o influenta considerabila asupra rezultatelor economico-financiare.

Riscul legat de modificarea ritmului dezvoltarii economice – este determinat de ciclicitatea dezvoltarii economice a tarii in general, astfel in procesul evaluarii se vor lua in consideratie prognozele de dezvoltare a regiunii si a ramurii concrete.

Risc legat de modificarea ratei dobinzii. Rata dobinzii se modifica reactionind la masurile de reglare macroeconomice si poate genera atit stimularea activitatii investitionale cit si micsorarea acesteia.

Risc generat de fluctuatia cursului valutar. Cu toate ca fluctuatia cursului valutar nu reflecta exact modificarea preturilor in tara, practica demonstreaza acceptabilitatea corectarii influentei financiare prin transformarea intr-o valuta forte.

Riscul politic reprezinta amenintarea din partea unor evenimente politice si se determina prin metode expert.

La informatia externa se refera si informatia de la nivelul ramural care include baza legislativ-normativa, pietile de desfacere, conditiile, concurentii.

Baza normativ-legislativa se examineaza din punct de vedere al existentei unor restrictii p/u #re de intrare in ramura respectiva.

Daca exista coeficienti financiari medii pe ramura ei vor fi considerati in procesul evaluarii p/u a determina locul #rii in sistemul ramurii respective si a prognoza corect veniturile viitoare.

Pietile de desfacere – se examineaza D, S si preturile, aceasta info inclusa cu strategia alesa de #re p/u promovarea marfurilor permite a prognoza real volumele de vinzari viitoare.

Concurenta – in procesul evaluarii se va examina tipul pietii si restrictiile impuse producatorilor de marfuri cu utilitate analogica.

Sursele de informatie utilizate in analiza macroeconomica:

Ø Prognozele macroeconomice publicate in presa de specialitate:

Ø Datele BNM;

Ø Legislatia;

Ø Strategiile si conceptiile de dezvoltare ramurala;

Ø Planul de afaceri;

Ø Buletinul informational de ramura;

Ø Presa economica periodica;

Ø Departamentul vamal;

Ø Sectia de marketing a #.

Informatia interna microeconomica curinde retrospectiva #, descrierea strategiilor de marketing a #, caracteristica furnizorilor, capacitatea de productie, muncitorii si personalul de conducere, informatia financiara interna. In acest scop se examineaza bilantul contabil privind rezultatele financiare, raportul privind CF.

Diagnosticul comercial

In cadrul diagnosticului comercial se analizeaza evolutia vinzarilor inclusiv studierea concurentei, analiza clientilor, analiza furnizorilor, analiza produselor/serviciilor #, precum si preturile si aspectul de promovare a produselor/serviciilor.

In activitatea de evaluare ne intereseaza vinzarile bun/serv, adica acea CA in care nu se include rezultatele exceptionale. CA din raportul financiar este evaluata in unitati monetare curente si p/u a aprecia performantele #rii in timp este necesara corectarea cu indicele preturilor din domeniu p/u a obtine CA in preturi comparabile.

Evolutia in timp a vinzarilor tre analizata si comparativ cu dinamica vinzarilor pe piata sectorului.

Analizind concurenta se va atrage atentia la urmatoarele:

1) Se nominalizeaza principalii concurenti;

2) Se stabileste cota de piata detinuta de # evaluata precum si a concurentilor sai principali; se determina cota relativa de piata, cind se compara VV#/VVconcurent.

3) In baza cifrelor respcetive(cotelor de participatie) se ierarhizeaza firmele, se apreciaza pozitia concurentiala a fiecarei #ri.

Cu privire la concurenta externa se mentioneaza # concurente, adica denumirea, tara de origine, modul de organizare si durata serviciilor de garantie si postgarantie, raportul pret/calitate la produsele concurentii si cele proprii, modalitatea de distributie a produselor, puterea concurentiala internationala si firmele de cooperare cu distribuitori internationali.

Analiza clientilor. In cadrul analizei vinzarilor din punct de vedere a clientelei se examineaza in primul rind evolutia vinzarilor pe clienti si structura acesteia. Dinamica vinzarilor si structura pe clienti in procesul evaluarii serveste in primul rind p/u a efectua o prognoza corecta p/u perioada examinata. La finalul analizei clientilor evaluatorul tre sa aprecieze in ce masura # are o piata de desfacere care sa poata fi luata in considerare in calculele de prognoza.

Analiza furnizorilor(pietii de aprovizionare). In cadrul acestei analize se urmaresc urmatoarele aspecte:

I. Gruparea in furnizori de utilitati(servicii, enegrie electrica, apa) si furnizori de m.p., materiale;

II. Structuram furnizorii in functie de Q si volumul aprovizionarilor;

III. Stabilim criteriile de evidentiere a furnizorilor(dupa Preturi sau Q);

IV. Analiza numarului de furnizori in functie de tipul resursei aprovizionate si Q aprovizionarii;

V. Apreciem dependenta fata de anumiti furnizori, precum si gradul de dependenta;

VI. Examinam durata medie de utilizare a resurselor prin intermediul obligatiilor fata de furnizori.

Analiza produselor/serviciilor #. In cadrul acesteia se efectueaza analiza structurala a vinzarilor pe produse si piete de desfacere si analiza repartitiei vinzarilor in functie de ciclul de viata al produselor. Analiza repartitiei este utila in procesul de evaluare, deoarece permite aprecierea potentialului de evolutie fata de punctul critic al rentabilitatii.

Analiza preturilor: in cadrul acestei se evidentiaza aspectele de risc legate de dinamica preturilor de vinzare in comparatie cu evolutia economica generala cit si corelatia dintre dinamica pretului de vinzare si a pretului de aprovizionare. Evaluatorul va urmari dinamica preturilor de vinzare la principalele produse si respectiv a preturilor de aprovizionare la principalele resurse.

Analiza promovarii – se examineaza actiunile publicitare si efectele lor, evolutia chelt p/u publicitate si ponderea lor in vinzari, precum si imaginea #rii si a produselor/ serviciilor pe piata.

In finalul diagnosticului comercial se vor indica punctele slabe si punctele forte ale #rii la acest capitol.

Diagnosticul juridic

Cuprinde examinarea urmatoarelor domenii:

I. Dreptul juridic – in cadrul acestuia se verifica actele de constituire, statutul si modificarile intervenite pe parcurs, registrul adunarii generale a actionarilor(asociatiilor), registrul actionarilor s.a.

II. Dreptul civil – in cadrul acestuia se verifica actele si contractele cu privire la: dreptul de proprietate a supraconstructiilor, situatia juridica a terenurilor, situatia juridica a Anemateriale(care reprezinta obiecte de proprietate intelectuala), situatia Afinanciare, situatia imprumuturilor primite si garantiilor create, existenta creditelor nerambursate la termen sau poate eventuala declaratie de faliment, situatia asigurarii #rii.

III. Dreptul comercial – in cadrul acestuia se verifica contractele de vinzare-cumparare, de incheriere, de gestiune, de concesiune etc.

IV. Dreptul fiscal – in cadrul acestuia se verifica inregistrarea #rii la organele fiscale, achitarea tuturor obligatiilor legate de stat, situatia platilor restante in comparatie cu termenele fixate, precum se urmaresc rezultatele utimului control fiscal.

V. Dreptul muncii – in cadrul acestuia se verifica si se analizeaza existenta contractelor colective si individuale de munca, a regulamentului de ordine interna, a contractului de management.

VI. Dreptul mediului – in cadrul acestuia se analizeaza daca activitatea #rii evaluate se desfasoara in cadrul impus de mediu. Examinarile se fac din punctul de vedere al posibilelor restrictii cu privire la efectele activitatii asupra mediului si daca au fost obtinute autorizatiile de mediu.

VII. Litigiile – se verifica daca # evaluata este implicata in litigii aflate in judecatorie si ce posibilitati de rezolvare exista in cadrul existentei unor litigii de munca, se verifica stadiul de rezolvare a acestora.

Diagnosticul operational

In cadrul diagnosticului operational:

1) Mijloace fixe studiem:

· Starea de functionare a masinilor si utilajelor precum si gradul de uzura fizica;

· Performantele in raport cu ceea ce se produce la data evaluarii pe plan mondial;

· Posibilitatile de utilizare in viitor;

· Mijloacele fixe care nu mai pot fi folosite in procesul de productie;

· Incadrarea mijloacelor fixe pe categorii conform catalogului Mijl fixe si ANemateriale;

· Valoarea investitiilor in curs de executie si etapa lor de realizare;

· Oportunitatea trecerii la conservare a unor Mijl Fixe.

2) Cladiri:

Ø Corespunderea dintre situatia din teren cu planurile de constructie, modificarile existente, baza legala a acestor modificari si analiza influentei asupra functionarii si securitatii in exploatare;

Ø Starea tehnica si deprecierea acumulata;

Ø Schimbarile intervenite in destinatia unor cladiri si posibilitatile de folosire in viitor.

3) Mijloacele de transport – se va examina gradul de folosire a parcului propriu, modul de utilizare a capacitatii mijloacelor proprii de transport, starea tehnica, gradul de depreciere, posibilitatile de folosire in viitor a parcului propriu.

4) Terenuri:

ü Se examineaza concordanta dintre categoriile de suprafete existente si cele din documentatia oficiala(dosarul de inventariere tehnica);

ü Imbunatatirile aduse unor categorii de terenuri;

ü Schimbarea destinatiei unor suprafete de teren, baza legala si influenta asupra activitatii #rii.

5) Cu privire la productia si tehnologia de fabricatie:

§ Se prezinta succint principalele produse fabricate sau servicii realizate;

§ Se face o scurta descriere a procesului tehnologic;

§ Se apreciaza tehnologiile in raport cu cele existente in domeniu;

§ Se studiaza organizarea generala a productiei, calitatea productiei si impactul asupra mediului.

In cadrul diagnosticului operational p/u o caracteristica sintetica se recomanda folosirea urmatorilor indicatori:

a. Gradul de folosire a capacitatii de productie:

b. Ponderea masinilor si utilajelor in totalul Activelor fixe:

c. Gradul de uzura a mijloacelor fixe:

d. Gradul de reinoire a mijloacelor fixe:

La finele diagnosticului operational evaluatorul se va expune cu privire la costul de inlocuire net si deprecierea acumulata.